De la demon la inger. Drumul pana aici a fost prin intuneric, iad. De mica am stiut ca sunt altfel, de mica am simtit si stiut ca lucrurile sunt altfel fata de cum le vedeau toti in jurul meu. Diagnosticata la 1 an si ceva cu psoriazis si pneumonie, trecand prin tot felul de tratamente medicale si naturiste fara succes, mi-am pierdut si credinta si asa putina pe care o aveam in Dumnezeu din cauza ca nu simteam iubire din partea nimanui. Ma simteam in plus, ma simteam ca fac parte din alta lume, nu eram acceptata nicaieri. Ceea ce m-a tinut in viata cred, analizand acum a fost iubirea pentru animale,copii si natura. Stari depresive e putin spus. Am vrut sa ma sinucid de mai multe ori, dar nu am facut o pentru ca stiam ca viata asta nu-mi apartine, ca nu eu am creat-o, deci nu o pot lua eu. In adancul sufletului desi eram rebela, extrem de agresiva, am fost ranita de cei din jur, avand parte de tot felul de prieteni si oameni de la care am avut de invat multe lectii. Tot timpul am fost un om extrem de corect, care nu a suportat minciuna. Tot timpul eram o polaritate in mine. Desi faceam lucruri care nu erau considerate bune nu le faceam pana la capat. La un moment dat cand ultimul medicament nu isi mai facea efectul luam undeva la 58 de pastile pe zi si simteam ca mor, am inceput sa ma rog si mi-am dat seama ca eu nu mai stiu Tatal nostru nici Inger Ingerasul meu.. si m am intrebat Doamne…de ce am ajuns in halul asta?? Lipsa iubirii am simtit-o permanent, dar am avut noroc ca am intalnit oameni care sa ma tina pe linia de plutire, am inceput sa citesc mult, sa incerc sa ma regasesc, am avut parte de oameni care s-au indragostit de mine, desi eu nu simteam mare lucru oricum. Fiecare clipa traita m-a ajutat sa ajung aici. Cu teama, regret, rusine, amaraciune si cu destule sechele spun, multumesc tuturor. Am citit undeva ca fara intuneric nu se vede lumina. Probabil daca nu stii cum e cand e rau nu ai cum sa stii cand e bine, nu ai cum sa intelegi si sa apreciezi sansa care ai primit-o. Sunt multi oameni pierduti pe Pamant. Mi-e frica si mie sa iubesc dar nu ca mi-e frica de iubire, mi-e frica de durerea pe care as simti o daca as fi din nou amagita si dezamagita. Iubirea si credinta, nu religia ci credinta sunt adeverata cale spre liniste, implinire, luminia. 895 de demoni agatati de mine, suflet 2%, spirit 0 ,pentru ca l-am vandut ca sa vin pe Pamant, asa am trait 27 de ani. Multe trairi nu le mai stiu nu mi le mai aduc aminte dar ma uit la mine si vad cicatrici in limbaj, comportament, piele, gandire DAR nu tin minte sa fi ras asa cum rad acum, sa ma bucur cum o fac acum de orice lucru, patesc tot felul de lucruri minunate, aud vad simt altfel totul, mi s-au schimbat gusturile… sunt om dar vreau sa fiu ceea ce sunt defapt inger. Sunt om care invata sa iubeasca, am luat o de la zero din nou nu stiu pt a cata oara dar de data asta ador linistea din mine. Totul e schimbat, simt, aud altfel, vad altfel, percep totul altfel. Vreau sa mi urmez calea in lumina desi trecerea nu se realizeaza peste noapte si nu e usor. Multumesc, Multumesc, Multumesc!!!
Menu
